Prin ochii ei

Se uita în oglindă și cu greu se abținea să o spargă. Prin ochii ei se vedea murdară, atât de murdară încât nici al treilea duș n-a putut-o spăla. Ura să se privească în oglindă, iar el o forța să facă asta. O lovea cu vorbe, făcându-i pieptul vânăt. O durea inima și simțea cum toate oasele i se rup, unul câte unul. Ochii îi erau goi și umflați de la atâtea lacrimi vărsate. Buzele îi erau vineții, pielea îi era albă precum varul și părul îi era ciufulit. Își privise reflexia, preț de câteva minute și a urlat: "te urăsc!". S-a uitat din nou și a realizat că e nebună, urlă la oglindă, în timp ce afară e furtună. Tunetele și fulgerele erau atmosfera perfectă pentru gândurile ei. A realizat că înnebunise, înnebunise din cauza lui. Din cauza faptului că e la un pas să-și piardă inima, să-și piardă iubirea adevărată. Simțea că moare, dar nu murea, însă inima îi era atât de frântă că putea jura că se va opri. Își lua pulsul din cinci în cinci minute să fie sigură că a murit, dar, spre nefericirea ei, încă trăia. Se ruga la Dumnezeu să o ia, să o arunce în Iad și astfel, să se termine tot coșmarul din care părea că nu se mai trezește. Își tot repeta în minte că se va termina, că totul e temporar, însă inima ei nu voia să creadă, ea voia să se oprească.
Respira adânc, făcea exerciții de respirație , dar plămânii nu o ascultau, cu fiecare aer în piept, plămânii ei se prăpădeau și își putea asculta oasele rupându-se.