Prin ochii ei2

A trecut peste, sau așa pretindea. Începuse să se privească în oglindă, fără acea senzație de greață și totuși, ceva... Ceva încă nu se reglase. Ceva în adâncul inimii ei rămăsese ca un ghimpe ce îi îngreuna respirația. Era singurâtatea, singurătatea pe care o simțea în fiecare zi, o omora în fiecare noapte. Pe zi ce trece, inima ei se întuneca tot mai tare și noapte de noapte se îneca într-un ocean de tristețe. Adormea plângând și se trezea cu ochii umflați ca la băutură, dar nu cobta pebtru ea. Începea să învețe cum să se descurce cu tristețea din ea, începea să crească, fata se maturizase.