Fututul mental

Există două moduri prin care poți ucide un om: să îl ucizi fizic și să îl fuți mental până decide să își ia capăt zilelor.
Știți, mulți se plâng de despărțiri și de suferință, dar, ce e răul propriu-zis atunci când se produce acest lucru? Fututul mental. Atunci când o persoană pleacă de lângă tine, pleacă fizic însă rămâne să te fută psihic. Cum poate cineva să facă asta? E ceva voluntar? Nu, nu este ceva voluntar, însă se întâmplă. Ce înseamnă? Sunt acele amintiri, fraze care îți amintesc de momente frumoase, mesaje pe care ai uitat să le ștergi, sau le-ai păstrat cu bună știință, peste care dai la două dimineața când cauți prin telefon ceva să îți aline sentimentul de singurătate și te adâncește mai rău în suferință. Pozele pe care, cu strângere de inimă, le ștergi din telefon ca să treci peste, dar îți rãmân întipărite în minte. Acele vise pe care le ai despre el sau despre ea în fiecare noapte, acele nopți târzii când te simți a nimănui și strângi perna în brațe, amintindu-ți fără voia ta de el sau ea. Acele seri în care stai închis în casă, sperând să te stingi ușor, printre gânduri negre. Ăsta este fututul psihic. Îți mărunțește creierul până când simți că te doare capul prea mult și îți înjunghie inima până când nu mai rămâne nimic bun din ea, lăsându-te să mori în chinuri. Ce e cel mai rău la această chestie? Atunci când simți că ai trecut peste, că nu-ți mai pasă, că s-a terminat și ești fericit, se produce din nou, mai dureros ca ultima oară. Mulți cred că treci peste futaiul psihic în timp, dacă așepți. Nu! Este adevărat că trece cu timpul, însă dacă nu faci nimic, dacă nu lupți cu propria minte, totul este egal cu zero. Trebuie să lupți, să fi tare, să înfrângi durerea cu fericire, iar această fericire nu trebuie să fie datorită cuiva, nu altcineva trebuie să îți aducă zâmbetul pe buze, să te consoleze, ci tu! Tu trebuie să te ridici singur, să zâmbești larg, chiar dacă este un zâmbet fals. Tu deții toată puterea, ai încredere în propriile forțe și nu lăsa garda jos. Eliberează-ți mintea, ieși cu prietenii sau plimbă-te de unul singur printr-o pădure sau o zonă verde, șterge-ți lacrimile și nu lăsa pe nimeni să o facă. În nopțile târzii, când ești doar tu cu tine, aberând ideei idioate, tu trebuie să fi cel cu care să te consulți și trebuie să privești înainte că până la urmă, viața e frumoasă, a naibii de grea dar este frumoasă până la urmă.